Satul Biertan se afla in sudul Podisului Tarnavelor, zona traditional viticola, denumita de sasi Weinland (Tara vinului). Localitatea se afla la mijlocul distantei (20 km) dintre doua orase importante din Transilvania medievala : Medias/Mediasch si Sighisoara/Schassburg, centre politice si artistice ale zonei de colonizare germana. Fondarea localitatii este atribuita de izvoarele istorice unui grup de 30 de colonisti germani, pe la 1230. In 1318 sunt reinnoite si extinse privilegiile regale primite la colonizare; incepe o concurenta acerba cu Mediasul pentru stabilirea sediului administrativ al regiunii "Doua Scaune", terminata in 1553 cu victoria Mediasului. Intre 1490 - 1516 se ridica, pe colina din centrul localitatii, pe locul primei biserici parohiale (probabil o bazilica gotica) o monumentala biserica - hala in stil gotic tarziu, dedicata Sfintei Maria. In acelasi timp se amplifica sistemul de fortificatii inceput in 1468, cu trei incinte prevazute cu 8 turnuri si redutabile amenajari defensive. In 1572 prin numirea preotului din Biertan, Lukas Unglerus, ca episcop al Bisericii Evanghelice, localitatea devine pentru 297 de ani sediu de Scaun episcopal si prin urmare, centru al vietii spirituale a sasilor din Transilvania. Dupa o perioada de criza ce duce la depopularea severa a localitatii, in jurul anului 1770 incepe o campanie constructiva la capatul careia, in 1791, strazile principale sunt complet reconstruite si nici un lot nu este nefolosit. In 1790 se conturase cartierul romanesc, cu 68 de gospodarii si biserica ortodoxa (1799); cea greco - catolica se va construi in 1856. In 1830 localitatea atinge limitele de astazi. Reteaua regulata de strazi, organizate in jurul bisericii fortificate, gospodariile inchise, aliniate, sunt trasaturi tipice pentru satele de colonizare germana. Biertanul se detaseaza in acest context prin caracterul urban al amplei Piete centrale, flancata de cladirile cu etaj ale institutiilor traditionale. Reformele agrare din 1948 si 1960, infiintarea marilor proprietati agricole de stat si disparitia generalizata a micilor proprietati individuale, industrializarea fortata, au determinat emigrari masive, distrugerea viilor, a anexelor devenite inutile (suri, teascuri, etc.),a atelierelor de mestesugari. Dupa 1989 Biertanul a devenit, datorita valorii sale simbolice, locul intalnirilor actuale ale sasilor de pretutindeni.
Asezarea este situata la extremitatea estica a zonei de colonizare saseasca din Podisul Tarnavelor, la incidenta cu zona secuiasca, la 50 km est de Sighisoara. Strada principala ce este azi un sector al DE 15 urmeaza traseul vechiului drum roman ce ducea de la Feldioara la Rupea pana la Sighisoara si Medias. Asezarea (terra Keist) fondata in secolul al XI – lea de catre granicerii secui ai regatului maghiar este recolonizata intre 1161 – 1241 cu sasi, ce cladesc o prima biserica parohiala in stil romanic. Prima atestare a asezarii (Kyzd) dateaza din 1309. In 1343 incepe constructia cetatii de refugiu de pe dealul Burgberg, menita sa adaposteasca, in caz de asediu, populatia mai multor sate. In 1366 localitatii I se confirma independenta juridica, iar in 1407 este amintita ca Sedis Kysd, (sediu de Scaun), pozitie din care va fi detronata de Sighisoara inainte de 1450, declansandu-se astfel o rivalitate de secole intre cele doua localitati. Biserica evanghelica din Saschiz (1493 – 1496) este un prototip pentru familia bisericilor – reduit, program arhitectural in care sunt armonizate functia religioasa si cea de aparare. Impreuna cu turnul clopotnita, aceasta domina Piata (Markt), in care sunt reunite cladirile unor vechi institutii reprezentative ale comunitatii sasesti. Gospodariile sunt inchise pe cele patru laturi, specific modului de organizare “francon”. In decoratia fatadelor apare cu o mare frecventa nisa in forma de penita de pe fronton, cu rezolvari de mare plasticitate. Saschizul a fost un puternic centru de mestesuguri, cu atestari timpurii (sec. XV si XVI) ale breslelor blanarilor, pantofarilor, fierarilor, dogarilor si olarilor. [...]