Aceste trei tari romanesti, aveau nevoie una de alta. Se cunoaste prezenta catorva domenii si foarte multi boieri romani la Dumbraveni, fapt important pentru istoria tarii noastre. Legaturile politice si economice ale Transilvaniei in timpul lui Mihai Apaffy cu domnii si boierii tarilor romane, dau loc unei corespondente atat de vaste, incat ar iesi volume intregi. Scrisorile acestea incep cu anul 1663 si urmeaza fara intrerupere pina la moartea lui Apaffy. Cele mai intinse relatii le-a avut cu domnitorul Constantin Brincoveanu, caruia Mihai Apaffy I ii doneaza la 1672 mosia si castelul de le Sambata de Sus de langa Fagaras.
Din aceasta vreme -cand face cunostinta cu Mihai Apaffy I si cancelarul Mihai Teleki- relatiile lui Brincoveanu cu cestia au ramas permanente, devenind chiar foatre prietenesti, nu numai in chestiuni politice, dar si familiale, pana la punctul de a le trimite: morun, caracatite si lamii, delicatese rare pe atunci in Transilvania. Mihai Apaffy I a intretinut inca din 1679 relatii si cu Stolnicul Cantacuzino,istoric si umanist al Tarii Romanesti. Asezarea in Transilvania a armenilor, cunoscuti ca oameni intreprinzatorisi negustori priceputi, a avut o mare insemnatate in dezvoltarea edilitar economica si culturala a mai multor orase, intrecare si Dumbravenii. O parte dintre armeni aflati pe teritoriul Transilvaniei, obtin o serie de privilegii din partea principelui Apaffy si se stabilesc pe teritoriul orasului Dumbraveni-Ebesfalva cumparand si posesiunile vecine de la cancelarul guvernului. Armenii intensifica comertul, isi largesc legaturile comerciale cu principatele romane, cu Constantinopolul si chiar cu Viena. La 1 februarie 1694, printr-un act editatin cetatea Fagarasului, se da din partea principelui Transilvaniei, un regulament de asezare a armenilor in Dumbraveni, format in 20 de puncte, prin care li se dau drepturi de a trai liberi, de a face comert, stabilindu-se totodata si relatile cu organele locale.
Aceste inlesniri, acordate armenilor, determina o rapida dezvoltare a orasului Dumbraveni, caruia in 1726 i se subordoneaza celelalte centre armenesti din Transilvania si Moldova . La sfirsitul secolului al XVIII-lea, nobilimea pentru a-si sporii veniturile sprijina dezvoltarea micii productii de marfuri. Intr-o inscriptie a stabilimentelor industriale, a manufacturilor si a fabricilor din Transilvania, ordonata de catre cancelaria aulica austriaca, se mentioneaza ca spre sfirsitul secoluluial XVIII-lea, la Dumbraveni se afla o manifestara vestita de lunanari si intreprindere pentru albirea cerii (ceara) brute. In acelesi constructii , orasul Dumbraveni este mentionat ca centru economic pe acelasi plan cu Sibiu si Cluj. Sub stapinirea habsburgica, orasul Dumbraveni, primeste o serie de privilegii. Pe baza acestora ajung sa figureze printre cele 10 orase regesti di Transilvani. Incadrandu-se in categiria oraselor libere, care beneficiau de privilegii deosebite I se schimba definitiv denumirea de Ebesfalva in Elisabetopole, denumire pe care o va pastra pina in anul 1918, anul fauriri statului unitar roman.
Domeniul cetatii Dumbraveni, in afara de paminturile din acest tirg mai cuprindea pe cele din satele Ernea, Hundorf (Viisoara), Malancrav si inca citeva sate din alte comitate. Dupa moartea lui Mihai Apaffy II (1690-1714) domeniul cetatii Dumbraveni trece pe miini imperiale, cind se face inventarierea veniturilor lor. Actul care face inventarierea poarta data de 2 septembrie 1727. In timpul stapanirii habsburgice un insemnat evenimet politic l-a constituit vizita imparatului Iosif II (1780-1790) in orasul Dumbraveni, pe cind era coregent cu Maria Tereza. Vizita lui Iosif II a constituit un important eveniment politic nu numai pentru orasul Dumbraveni, dar si pentru intreaga Transilvanie. La 1 iunie 1773 Iosif II soseste dinspre Sighisoara la Dumbraveni. Pe drum participa la exercitiile de arme ale trupelor habsburgice de dincolo de Hoghilag.
Dupa terminarea exercitiilor Iosif II a intrat in Dumbraveni, unde au tras peste noapte in casa armeanului Martin Gaspar, care tinea aici "Hanul Ibasfalaului". De la adjutantul imparatului, contele Nostitz, notarul din Medias primeste ordin sa-l astepte pe imparat la notarul " ecanului Medias", la podul de lemn al Dumbravenilor, ce trece peste Tirnava , dincoace de hotarul Sarosului. In timp ce notarul il asteapta la pod, imparatul viziteaza biserica din Dumbraveni, apoi armenii il conduc in hotarul " Heves" si ii arata ce pagube le cauzeaza aici Tirnava cind se revarsa. Drept marturie a importantei ce o acorda imperiul Austro-Ungar acestui centru comercial si economic, o constituie cazarma husarilor si cazarma honvezilor, care in perioada evenimentelor revolutionare erau intesate de armata, participand de aici la actiunea de represiune in tot Ardealul. Framantarile revolutionare, precum si anul revolutionar 1848, au avut un larg ecou si in orasul Dumbraveni. Comandantul garzii nationale romane din Dumbraveni, era tribunul Cristian ( Crizlican).
Orasul a cucerit in doua rinduri de generalul revolutionar Ben,care impreuna cu marele preot revolutionar maghiar Al. Petoffy a poposit aici timp de 3 zile . Dupa 1848, Dumbraveniul cunoaste o perioadade relativa liniste. In anul 1871 se construieste linia ferata si gara, ceea ce contribuie si mai mult la dezvoltarea orasului, pe aceasta cale facandu-se export de ite si materii prime spre Austria si Tara Romaneasca. Dupa 1875 se construiesc cele doua frumoase cladiri din ors ca Tribunal (atuala scoala profesionala).Liceul teoretic (actualul liceu agricol) se mareste, capacitatea cazarmii la fel si altele. Cu toate conditiile grele , romanii au continuat sa traiasca in casele lor moseste din marginea orasului. Asupritorii cu toate incercarile facute nu au reusit sa ii maghiarizeze. Este demn de notat ca intr-o monografie a orasului Dumbraveni, aparuta in limba maghiara in anul 1896 , toate numirile de hotare de aici sunt date in limba romana.
Aceasta este o marturie convingatoare , ca in toate vremurile, taranii romani au fost stapinii acestor locuri. Sub influenta factorilor social-politici si economici, s-a dezvoltat si viata culturala a orasului. Documentele vremii atesta pentru prima oara un invatamant primar confesional in anul 1885, invatamant strins legat de interesele de breazla ale armenilor. Populatia Dumbraveniuliu pastrandu-si cunostinta de neam, intra in legatura cu marile asociatii religioase si culturale ale armenilor, in care se simteaau puternic influente iluministe ale apusului. Astfel, scoala s-a dezvoltat in Dumbarveni, inainte de alua avint in alte orase ale Transilvaniei, unde vor incepe sa ia fiinta scoli abea dupa edictul " Ratio Educational" dat mai tirziu de Maria Tereza. In urma donatiei consilierului Copci Petru in anul 1744 a inceput sa functioneze in Dumbraveni prima scoala primara (localul construit atunci in acest scop, adaposteste astazi o serie de unitati de prestari servicii, gospodarie comunala, in strada T. Vladimirescu nr. 47). Se preda in limba armeana, maghiara si germana.
Din acest an a existat in oras un invatamant permanent, erau cuprinsi si copii de romani. Tot in acest an, scoala este oficial recunoscuta de catre statul Maghiar. In anul 1842 ia fiinta gimnaziul romano-catolic "Rafael Alexandru", iar in 1847 liceul maghiar, care functioneaza pina in anul 1919, cind se transform in liceul teoretic"Timotei Cipariu". Acest liceu a avut realizari minunate pe teren cultural si s-a bucurat de un bine meritat prestigiu in toata tara. A functionat pina in anul 1948 , cind a fost transformat in liceu agricol. Dupa 1900 orasul Dumbraveni cunoaste o perioada de reletiva stagnare, ramane doar un centru comercial lipsit de importanta, dar cu mare influenta asupra asezarilor de pe cele doua Tirnave. Odata cu construirea tribunalului si penitenciarului, pina dupa al doilea razboi mondial, in acest oras au loc judecati se dau sentinte, se intocmesc acte notariale, dispunand de o carte funciara proprie. Desi resedinta de plasa, numai pe linga centrul judecatoresc, dispune si de o banca de credit, spita si oserie de asociatii de mici mestesugari.